BLOG

The Romanians are coming (o reactie si posibile solutii)

Photo source : Channel 4

Marți seara am urmărit și eu emisiunea The Romanians are coming de pe Channel 4 și vreau să vă prezint punctul meu de vedere vis-a-vis de unele dintre reacțiile conaționalilor exprimate în media sau pe canalele de socializare, nu neapărat despre conținutul emisiunii în sine. Le mulțumesc anticipat celor care s-au arătat interesați de parerea mea (iată, acum o veți afla) și îi rog pe cititorii interesați din România sau din străinătate să vină și cu sugestii, completări și alte posibile soluții constructive la această dezbatere.

Din capul locului, scriu negru pe alb că sunt împotriva tuturor formelor de discriminare, inclusiv celei pe motiv de naționalitate. Prin acest exercițiu îmi doresc ca noi, cetățenii români din Marea Britanie (și din străinătate, în general), să facem primii pași spre o înțelegere corectă a motivelor pentru care simțim și  gândim într-un anume fel vis-a-vis de orice formă sau tentativă de stereotipizare a identității noastre.

De asemenea, vreau să stabilim cu foarte mare atenție tipul de mesaje, precum și impactul celor pe care alegem să le trasmitem mai departe publicului britanic, familiei europene, dar și celor de acasă. Apoi, sper să tragem niște concluzii pe baza cărora să putem construi mai departe. Sau nu. Alegerea vă aparține.

De regulă, emisiunile în genul celor de pe Channel4 au o natură tabloidă și, în mod firesc, nu ar trebui să fim surprinși că ne vin la pachet cu diverse mesaje provocatoare. Asta o să vă spună orice specialist în jurnalism. Exact ca în România, acestea nu sunt altceva în UK decât o sursă de circ, bani și capital politic.

Am citit foarte multe comentarii, postări, petiții și atitudini exprimate cu visceralitate în media (presă, online, canale de socializare, TV) de către românii din străinătate, din care eu am înțeles următoarele lucruri: 

  1. Ne este frică. Sutem terorizați de stereotipuri, ne este frică de asocieri sau de a fi băgați în aceeași oală cu alții. Este o frică pe care o înțeleg perfect pentru că am simțit-o și eu în urmă cu mulți ani. Îmi amintesc de prima mea ieșire din România ca bursier și reacțiile pe care le aveam când străinii nu știau unde se află România, ori făceau confuzie între români și etnicii romi (țigani). Trebuie însă să căutăm modalități de a le înțelege și depăși, altfel vom fi toată viața noastră conduși de sentimente care ne fac urâți, ne schimonosesc sufletul și natura umană.  
     
  2. Foarte mulți dintre noi nu au înțeles mesajul emisiunii, dincolo de elementele provocatoare regăsite în orice material de tip tabloid. Să nu uităm că episodul a fost narat de un român de etnie romă care a specificat foarte clar, încă de la început, că se referă la problemele din țară și din UK ale românilor de etnie romă. Deci care este problema?!
     
  3. Ne înfuriem cu prea multă pasiune, uneori cu ipocrizie, când cineva ne arată sărăcia din România sau situația socială precară a unor compatrioți de peste granițe. Îmi este greu să înțeleg de ce ascundem față de noi înșine și ceilalți problemele sociale, economice și politice grave din România. Sărăcia nu afectează doar pe etnicii romi, iar dacă nu mă credeți pe cuvânt este de ajuns să călătorim de câteva ori prin satele și periferiile marilor orașe din România.
     
  4. Din motive mai mult sau mai puțin evidente, mulți români încă se preocupă prea mult de teme irelevante pentru sănătatea noastră spirituală și materială ca indivizi și ca națiune. Haideți să clarificăm un lucru odată pentru totdeanua: etincii țigani din România sunt cetățeni români. Cetățeni români vor rămâne și urmașii urmașilor acestora. Orice încercare de a demonstra opusul este periculoasă, irelevantă, un nonsens. Calitatea de cetățeani români le oferă în mod automat și calitatea de  cetățeni ai UE. De aici drepturile și obligațiile rezultante.. 
     
  5. Reacționăm, scriem, discutăm și vorbim despre discriminarea, rasismul și agresiunile îndreptate împotriva românilor de către televiziunile, tabloidele și politicienii din UK, dar cum rămâne cu cele săvârșite în curtea noastră, de către ai noștri? 

    Eu personal am ajuns la un adevar mai dureros și mai dezarmant decât toate emisiunile și articolele care au încercat să ne denigreze în străinătate. Și anume că, indiferent de etnie, românii din străinătate au fost și sunt în continuare cei mai mari exploatatori ai.. românilor. La nivel de individ, dar și colectiv continuăm "să ne facem între noi" în cele mai inumane moduri, în mai toate domeniile (construcții, servicii, sănătate, agricultură, afaceri etc). Ia să vedem, câți dintre noi cunosc măcar câte un caz de români care au fost păcăliți, jecmăniți sau exploatați, discriminați sau agresați de alți români sau firmele românești din străinătate?

Suntem reacționari și nu este un lucru rău. Suntem capabili să facem petiții "împotriva...", să înjurăm ambasadele, guvernele, participanții la dialog, să apostrofăm televiziunile, tabloidele britanice, franceze sau italiene, practic pe oricine îndrăznește să dezbată o problemă sensibilă legată de România sau de românii din străinătate. Degeaba însă dacă nu reușim să fim uniți, să lăsăm orgoliile deoparte, să ne ajutăm dezinteresat între noi și chiar să luptăm pentru adoptarea unei noi paradigme politice și culturale. Simt că energia și patosul multora dintre noi poate muta munți. Dar facem ce facem și ne mobilizăm adesea în jurul unor aspecte total irelevante și neesențiale. Britanicii au o vorbă pentru asta: "barking up the wrong tree".

Dacă există butonul "oprit" când vine vorba de discuții legate de diferențele dintre etnii sau de sărăcia din România, vă propun să îl apăsăm acum până nu este prea târziu. Îmi este foarte ușor să observ cum munca i-a transformat și deformat fizic pe mulți dintre românii din străinătate, indiferent de etnie. Îi văd și vorbesc cu ei în timpul diverselor evenimente sau întâlniri organizate în folosul comunităților de români din UK, când călătoresc spre sau dinspre România (în avion, în autobuzele spre aeroport, în gări), în metrou sau când îmi vizitez cunoștințele și prietenii din alte orașe din Anglia. Să avem mare grijă când ne angajăm în subiecte care tratează diferențele de ordin etnic înainte de a ne mutila ireversibil și din punct de vedere spriritual, omenesc.

Vă propun câteva soluții și acțiuni concrete. Lista nu este exhaustivă și aș fi mai mult decât bucuros să avem o discuție constructivă despre ceea ce putem noi face pentru a încerca să remediem situația:

  1. Să așteptăm și episodul 2, ca să ne facem o imagine completă a situației (“Răbdarea este tovarăşul de drum al înţelepciunii.” - Sf. Augustin).
     
  2. Să propunem Channel 4 să continue seria cu episoade care ar putea oferi o imagine obiectivă și actuală a românilor din UK, dar și a celor acasă, indiferent de etnie. Există un număr foarte mare de cetățeni români care s-au realizat profesional și personal în UK. Să propunem o discuție despre succesul nostru aici, dar și despre modalitățile prin care îi ajutăm pe românii de acasă sau pe cei care ajung aici. 
     
  3. Să analizăm și să învățăm din experiența, reacțiile, abordările, soluțiile celor care au trecut prin așa ceva, în speță de la Polonia. O să fiți surprinși cât de similară a fost (și încă este) atitudinea tabloidelor britanice față de ei. Există articole și materiale video despre imigranții polonezi care sunt aproape copy-paste. Impresia mea este ca unii autori au înlocuit doar cuvintele Polish, Gypsy cu Romanian și Poland cu România..
     
  4. Să implicăm noi românii din comunitățile de români din UK în realizarea unui clip de prezentare și promovare a României. Despre originea noastră, despre etnii, limbile pe care le vorbim, bogățiile, dar și sărăcia din România. Avem mulți studenți la facultăți de film și arte, să creem deci un grup de discuții în acest sens.
     
  5. Să nu ne mai discriminăm proprii cetățeni pe criterii de etnie și să nu rămânem repeteți la examenul valorilor și principiilor care carterizează societatea europeană, dar și creștinismul. Pe această cale, îi rog pe românii care au demarat petiții sau intenționează să organizeze acțiuni de protest împotriva emisiunii să revină asupra unor formulări care ar putea fi foarte ușor etichetate drept discriminatorii și ofensatoare pentru cetățenii români de alte etnii. 
     
  6. Există deja români care fac lucruri extraordinare pentru o parte dintre acești oameni. În vasta majoritate a cazurilor este vorba de o muncă enormă desfășurată sub formă de voluntariat. Să nu le subminăm contribuția și munca, ci haideți îi respectăm pentru eforturi și să le oferim o mână de ajutor.

    Ne putem implica mai mult în ajutarea și apărarea și integrarea acestor români, fie ei de orice altă etnie. Este ușor să luăm legătura cu românii, autoritățile britanice sau cu ONG-urile deja implicate, tocmai pentru a înțelege pe deplin situația și pentru a vedea cum anume putem ajuta.

Cetățenii români neintegrați social, educațional, profesional în țară nu mai reprezintă de ani de zile doar o realitate sau problemă națională. Dincolo de latura provocatoare, acest tip de emisiuni mai fac un lucru pe care clasa politică românească a uitat să îl comunice în 2007, probabil din cauză că politicienii au fost preucupați mai mult de jefuirea materială și spirituală a cetățenilor. Anume, ne demonstrează că problema sărăciei din România și din estul Europei în general, este una care privește și statele din vest, iar statele dezvoltate trebuie să ne ajute să recuperăm decalajul față de UE.

Fac îndemn să ne uităm la adevăratele cauze ale acestei situații și să nu învinuim pe nedrept o minoritate etnică pentru eșecurile unei clase politice care a jefuit viitorul tuturor cetățenilor români, indiferent de etnie. Cei dintre noi care ne plângem de conaționalii care migrează în vest trebuie să acceptăm și să respectăm cu sfințenie faptul că fiecare cetățean român, indiferent de etnie, are dreptul la o viață mai bună. 

Vă propun să cercetăm și să învățăm din exemplul polonez. Iată, la mai bine de 11 ani de la integrarea în UE, foarte mulți polonezi s-au repatriat și au clădit în propria țară un model politic, economic, social și cultural de succes. Mai mult, au construit un model de implicare civică de succes și în țările în care au emigrat. La fel trebuie să procedăm și noi prin încurajarea și susținerea schimbării. Haideți să dovedim și noi britanicilor, Europei, dar mai ales nouă înșine că merităm mai multe episoade "The Romanians are coming"; că printre noi există români cu realizări de excepție; că putem accepta criticile și punctele de vedere diferite, chiar dacă unele dintre acestea au o tentă provocatoare sau chiar tendențioasă.